Sentinţa civilă nr. 6414/17.04.2024, Dosarul nr. 25***/4/2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti*

Îndeplinirea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale este un principiu fundamental prevăzut de legiuitor în sarcina părţilor (art. 12 Cod pr. civ.). Acest principiu este transpus în materia executării silite, art. 622, alin. (1) cod pr. civ. stabilind că regula este îndeplinirea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu de bună-voie. Momentul la care obligaţia este îndeplinită de bunăvoie are importanţă din prisma mai multor instituţii de drept procesual.

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar 25***/4/2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti debitoarele, autorităţi publice, au formulat contestaţie la executare în temeiul art. 712, alin. (1) ş.u. Cod pr. civ. argumentând că au executat de bunăvoie obligaţia stabilită prin titlul executoriu, reprezentând obligaţia de a face, depunând în acest sens un extras de pe ordinea de zi a şedinţei din data de 04.07.2023 în care s-a luat act de obligaţia prevăzută în sarcina lor prin hotărârea judecătorească şi s-a propus ducerea la îndeplinire a acesteia prin emiterea Hotărârii nr. 3**/04.07.2023, în vreme ce executarea silită a fost demarată în data de 11.07.2023, iar somaţia a ajuns la debitoare în data de 21.08.2023.

Prin Sentinţa civilă nr. 6414/17.04.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul mai sus indicat, reţine însă instanţa că, în contradicţie cu afirmaţiile contestatoarei, „hotărârea din data de 04.07.2023 emisă de Subcomisia Sectorului (…) Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost comunicată intimaţilor (s.n. creditorii) la data de 26.09.2023, ulterior depunerii cererii de executare silită şi comunicării de către executor a somaţiei de executare.”

Pe de o parte, se observă diferenţa între instituţia executării de bunăvoie o obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu anterioară formulării cererii de executare silită (art. 622, alin. (1) Cod pr. civ.) şi cea a încetării executării silite prin realizarea obligaţiei ulterioară demarării executării silite (s.n. de bunăvoie, sau prin intermediul executorului judecătoresc).

Pe de altă parte, se reţine că indiferent de procedurile necesare ducerii la îndeplinire a obligaţiei supuse executării se va analiza rezultatul acestora, respectiv executarea efectivă a obligaţiei, iar nu parcurgerea etapelor interne necesare executării obligaţiei.

*nepublicată, din arhiva bplaw PANAITESCU.

Autor: Bogdan Panaitescu, 30.01.2025. Pentru mai multe informaţii ne puteţi scrie la info@bplaw.ro