*Sentinţa civilă nr. 10749/12.09.2025, Dosar nr. 20***/212/2024, Judecătoria Constanţa, Secţia civilă*

Mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor fizice sunt reglementate în Cartea I, Titlul V din codul civil (art. 252 ş.u. Cod civil). Una dintre metodele de restabilire a dreptului atins este obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudicii la publicarea pe cheltuiala sa a hotărârii de condamnare.

Legislaţia internă şi europeană garantează drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii [Decizia Curţii Constituţionale 665 din 12 iunie 2008, Decizia nr.462 din 17 septembrie 2014, Hotărârea C.E.D.O. din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunțată în Cauza Airey împotriva Irlandei, Hotărârea C.E.D.O. din 12 februarie 2004 în Cauza Perez împotriva Franţei]

Astfel, într-o situaţie ce reflectă principiile mai sus enunţate, Judecătoria Constanţa a reţinut următoarele: „contestatorul nu a adus contraargumente faţă de susţinerile creditorului în sensul că articolul ce conţinea hotărârea judecătorească nu poate fi accesat printr-un motor de căutare decât prin introducerea exactă a link-ului articolului, fără a putea fi identificat ca atare prin cuvinte-cheie. Or, în acest fel nu s-a făcut dovada accesibilităţii articolulului către public şi, implicit, nu s-a făcut dovada atingerii scopului pentru care contestatorul a fost obligat prin titlul executoriu la publicarea hotărârii, respectiv repararea prejudiciului nepatrimonial adus demnităţii persoanei, ca element al dreptului la viaţă privată, drept care trebuie să fie protejat în mod concret şi efectiv.”

*Sentinţa civilă nr. 10749/12.09.2025, Dosar nr. 20***/212/2024, Judecătoria Constanţa, Secţia civilă, nepublicată, din arhiva bplaw PANAITESCU.

Autor: Bogdan Panaitescu, 28.10.2025. Pentru mai multe informaţii ne puteţi scrie la info@bplaw.ro