Decizie de concediere. Desfiinţarea postului: legalitate vs. oportunitate. Atribuţiile instanţei.

Sentinţa civilă nr. 7224/14.12.2023, Dosar nr. 20**/3/2023, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă*

Potrivit art. 65, alin. (1) din Codul muncii, concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia; potrivit art. 65, alin. (2) din Codul muncii desfiinţarea trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Cu toate acestea, instanţa de judecată nu se poate substitui organelor de conducere ale societăţii, pentru a aprecia asupra oportunităţii unei astfel de măsuri: „Instanţa verifică legalitatea şi temeinicia concedierii, dar fără a putea aprecia asupra aspectelor de oportunitate, care rămân la latitudinea societăţii. Astfel, susţinerea reclamantei cu privire la lipsa motivelor economice având în vedere că angajatorul a decis angajarea altor persoane în alte funcţii imediat după concedierea acesteia este neîntemeiată, întrucât o astfel de hotărâre se încadrează în sfera deciziilor de oportunitate pe care angajatorul le poate lua, neputând fi cenzurate de către instanţă (s.n.). Controlul judiciar se limitează la analiza dacă desfiinţarea postului ocupat de salariat a fost efectivă, adică dacă postul este suprimat din statul de funcţii, iar cauza a fost reală şi serioasă, dacă are caracter obiectiv, fiind independentă de factori subiectivi care au legătură cu persoana angajatului, determinând cu necesitate restructurarea.

*Sentinţa civilă nr. 7224/14.12.2023, Dosar nr. 20**/3/2023, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă, nepublicată, din arhiva bplaw PANAITESCU. (notă: hotărârea a rămas definitivă prin neapelare).

Autor: Bogdan Panaitescu, 10.03.2025. Pentru mai multe informaţii ne puteţi scrie la info@bplaw.ro